Sudură în adâncime

Când vaporii sunt evacuați, aceștia exercită presiune asupra topiturii și o deplasează parțial. Materialul se topește în continuare. Se formează un orificiu adânc, îngust, plin cu vapori: o cavitate de vapori, denumită și keyhole (gaura cheii, în limba engleză). Cavitatea de vapori este înconjurată de topitură metalică. Când fasciculul laser se deplasează deasupra punctului de îmbinare, cavitatea de vapori se deplasează împreună cu acesta prin piesă. Topitura metalică se scurge în jurul cavității de vapori și se întărește în partea din spate. În acest mod, se formează o îmbinare sudată cu o structură uniformă. Adâncimea de îmbinare poate fi de 10 ori mai mare decât lățimea de îmbinare și poate ajunge până la 25 milimetri. Fasciculul laser este reflectat de mai multe ori la nivelul pereților cavității de vapori pe care curge topitura. Astfel, materialul topit absoarbe aproape integral fasciculul laser, iar eficiența procesului de sudură crește. În cazul sudurii cu lasere cu CO₂, vaporii din keyhole absorb, totodată, lumina laserului și sunt ionizați parțial. Aceasta duce la formarea plasmei, care aplică, de asemenea, energie la nivelul piesei. Sudura în adâncime se remarcă astfel printr-un randament ridicat și viteze de sudare ridicate. Datorită vitezei ridicate, zona afectată termic este limitată, iar gradul de deformare este redus. Acest procedeu este utilizat în cazul în care sunt necesare adâncimi de sudare mari sau trebuie sudate mai multe straturi de material într-unul singur.