În cazul lipirii cu laser este utilizat un material de adaos, denumit aliaj de lipit, pentru îmbinarea pieselor aferente. Temperatura de topire a materialului de lipire este mai mică decât aceea a materialului componentei. Astfel, la prelucrare, este topit doar aliajul de lipit.
Elementele care trebuie îmbinate sunt doar încălzite. Dacă aliajul de lipit este lichid, acesta curge în rostul de îmbinare și se leagă cu suprafața piesei brute (îmbinare prin difuzie). Pentru a putea lipi o îmbinare, trebuie să fie accesibilă doar o latură a acesteia. Fanta subțire dintre componente acționează precum o cavitate. Rezistența îmbinării prin lipire corespunde rezistenței materialului de lipit. În cazul lipirii cu aliaj dur, de exemplu, din cupru și zinc, se pot obține rezistențe ridicate similare celor rezultate în urma proceselor de sudare. Suprafața de formă curbată a îmbinării lipite este netedă și curată și asigură o tranziție lină la nivelul piesei. Astfel, aceasta nu mai trebuie prelucrată ulterior. Acest avantaj este valorificat îndeosebi în industria automobilelor. Îmbinările lipite se regăsesc la nivelul hayoanelor sau la plafoanele auto. Înainte de lăcuire, piesele caroseriei trebuie doar curățate. Materialul de lipit lichid este tras în fantă.
