Prelucrarea sticlei

Laserele sunt superioare proceselor mecanice convenționale în tăierea sticlei. În timp ce tăierea mecanică a sticlei poate fi realizată numai la viteze foarte mici pentru a evita deteriorarea structurală cauzată de microfisuri și tensiuni, laserele realizează timpi de prelucrare semnificativ mai rapizi datorită prelucrării fără contact. În plus, uzura componentelor mecanice din procesele convenționale necesită o întreținere regulată pentru a garanta o calitate constant ridicată a componentelor de producție. Acest lucru nu se întâmplă în cazul laserelor.

În cazul unui fascicul laser clasic nemodificat, mare parte din intensitate se află la nivelul focarului, și anume mult peste pragul de ablație al materialului. În acest fel, se risipește o cantitate mare de energie. Principiul de bază al modelării fasciculului este de a identifica o distribuție optimă a intensității fasciculului, în vederea îmbunătățirii eficacității procesului. În locul concentrării celei mai mari intensități într-un spațiu foarte mic al focarului fasciculului, intensitatea acestuia este distribuită relativ uniform pe axa sa, pentru a atinge o eficacitate maximă. Drept rezultat, avansul fasciculului laser (și, astfel, rentabilitatea procesului) poate fi îmbunătățit prin mai multe ordine de mărime până la 1 metru pe secundă sau chiar mai mult.

Rezumat: prin selectarea corespunzătoare a parametrilor laser, ca de exemplu, energia impulsurilor, rata de suprapunere a impulsurilor și rata de repetare, poate fi prevenită apariția microfisurilor, fiind astfel eliminate lucrările de prelucrare ulterioară costisitoare.